Pagini de poveste: Zborul primului sarut

In seara aceea am ajuns la cer, l-am cuprins cu bratele sufletului si stralucirea stelelor m-a inundat cu o lumina ireala. Imi fremata sufletul stiind ca te voi intalni. Reintalnirea imaginata-n mii de feluri in insingurate seri tarzii de august torid. Am pornit spre tine cu speranta dar si cu teama. Cu speranta ca-l voi regasi pe cel pe care sufletul meu il cauta si astepta sa revina. Si cu teama ca atitudinea ta, hranita cu eternitatea unor zile de timp si distanta, va fi una care ma va tine la distanta. Dar, asa cum tanjeam, tu m-ai intampinat cu o imbratisare. Imbratisarea celor doua sufletele coplesite de dor. Aveai eternul zambet cald pe buze si sufletul deschis. Spre mine. Si-am simtit ca primesc inzecit ceea ce speram sa primesc. Mi-ai vorbit cu sufletul, ca intotdeauna. Ca un bulgare de zapada se rostogolea si conversatia noastra.

Pe masura ce minutele treceau si momentul despartirii se apropia, imi doream cu intensitate crescanda sa ma strangi in brate. Simtindu-ma, te-ai apropiat candid de mine si m-ai inconjurat cu bratele. Cu cat ma strangeai mai tare, cu atat vroiam sa ma lipesc mai puternic de tine. Emotiile imi sufocau venele, intr-un zbor nebun imi simteam fluturii din stomac si tremuram. Dar nu de frig. De intensitatea coplesitoare a sentimentului ca esti si tu vizibil bulversat de apropierea mea. Nu mai reuseam sa stapanesc avalansa de lacrimi ce-mi curgea pe obraji, scurgandu-se, incetisor, pe camasa ta. Alba, imaculata. Nu ma simteam nici macar stingherita ca plang in fata ta. Tu, intelegandu-ma, n-ai incercat sa ma opresti. Stiai ca e reactia normala a preaplinului sufletului. Mi-ai sarutat ochii inlacrimati, obrajii uzi, mi-ai mangaiat parul, aranjandu-mi suvitele rebele de pe frunte, si cu fruntea lipita de fruntea mea, m-ai strans si mai tare langa tine.

Cand apropierea aceea sufocata de tandrete a pornit pe un alt drum, nu mi-am dat seama. Stiu doar ca-ti mangaiam spatele iar mainile tale se jucau in parul meu. Buzele tale-mi sarutau fruntea, ochii, obrajii, gatul, nascand innebunitoare fioruri in mine. Dar gura mea, flamanda, tanjea deja dupa gura ta. In mintea mea, in sufletul meu, in fiecare particica a fiintei mele, crestea arzand dorinta unui sarut. A primului nostru sarut. Dar nu indrazneam sa ma apropiu. Mi-era teama ca, asa ca-n povestea Cenusaresei, incalcarea unei limite va insemna sfarsitul vrajii si intoarcerea la realitate. Si nu vroiam sa ma trezesc din visul acela.

Dar cale de intoarcere nu mai era. Doar inainte ne mai era permis sa mergem, impinsi de gigantice forte invizibile. Buzele mele-ti sarutau gatul, langa ureche, iar mirosul pielii tale, de care, in seara aceea, m-am indragostit iremediabil, ma fascina. Ma imbata, ma ametea si vroiam sa-ti invat trasaturile, sa mi le intiparesc adanc in suflet, si-o faceam cu buzele, cu mainile, cu fiecare fior pe care atingerile tale-l provocau. Frematam de teama cand buzele noastre s-au atins… dar gura ta o astepta pe a mea, la fel de flamanda. La inceput timid, suav, cu o intensitate rapid crescanda, sarutul acela, contopirea aceea… nu mai conta, nu mai exista nimic. Decat pierderea aceea in neantul infinit al trairii noastre. Ma simteam detasata de corpul meu, pluteam printre stele si-am fost, la un moment dat ciudat surprinsa sa-mi dau seama de cat de tare tremuram. Si de cat de minunat de ravasita ma simteam. Nu vroiam sa ma desprind de tine, inlantuirea aceea o vroiam vesnica. Sarutul acela, etern, gurile noastre intr-o cautare fierbinte neasfarsita le doream. Buzele tale-mi ofereau cel mai intens si tandru sarut pe care l-am trait vreodata. Pasional dar bland.

Sa plec a fost cumplit de greu, dar pentru ca era pasul inevitabil, brusc m-am rupt de tine, si-am inchis usa in urma mea fara ca macar sa privesc in ochii tai. Pentru ca stiam ca privirea ta m-ar tintui pe loc si n-as mai putea sa ma desprind de tine. Dar trebuia. Si-n noapte, plutind inca, am ratacit pe strazi, eu si sufletul meu inconjurat de-un nor stralucitor de fericire, intunecat doar de urma gandului c-ai ramas acolo singur, cu sufletul la fel de rascolit ca al meu. Si desi nu vroiam, stiam ca pasii mei trebuie sa mearga in directia opusa tie. Inchizand o alta pagina de poveste, aceea a zborului primului sarut.