Mi-ai dat luandu-mi!

Mi-ai dat tacerea orelor ramase-n asteptare. Mi-ai luat si ultimul strop de impacare ce-mi zacea in suflet.
Mi-ai dat zbucium si m-ai manat fara putinta de imptrivire spre traire. Mi-ai luat linistea clipelor de ne-mplinire.
Mi-ai dat povara iluziilor fara sfarsit. Mi-ai luat si gand, si freamat, si emotie si tot ce-ar fi putut sa-mi ocroteasca inima.
Mi-ai dat praf de stele presarat in par si stropi de lumina in priviri. Mi-ai luat puterea de-a-mi infrange chiar iubirea.
Mi-ai dat aripi de dorinta si cer de vise. Mi-ai luat albastrul dorului din piept.

Mi-ai dat lacrimi de insingurare si doruri neimpacate. Mi-ai luat toate facliile sentimentelor.
Mi-ai dat tristetea neasfarsit-a asteptarii. Mi-ai luat lucirile de soare din suflet.
Mi-ai dat cantec de infrangeri. Mi-ai luat focul ce inima prin lume mi-a purtat.
Mi-ai dat pasi purtati intr-un neant neinceput. Mi-ai luat lumina adancului de viata.

N-ai cerut nimic si ti-am dat tot. Dandu-ma cu totul tie ma simteam de doua ori castigata.
Dar din visul meu ne-vis m-am trezit singura. Doar singura in singuratatea mea.
Si nu mai am nici mana intinsa!